[:ro]
Domnule Winkler, noi, profesorii și studenții de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova ne bucurăm mult să avem posibilitatea și anul acesta să colaborăm cu Dvs. și partenerii noștri din Ucraina și Belarus la Proiectul Digital „Cartografierea Ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”. Cu atât mai mult, că acesta este deja al doilea proiect pe care îl realizăm împreună, mă refer la cel din anul trecut, la fel inițiat de Dvs. „Holocaustul uitat în Transnistria?” la care au participat studenți din Moldova și Ucraina.
Tema Holocaustului are cumva un loc aparte în activitatea Institutului pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est pe care-l reprezentați? Sau poate chiar a Dumneavoastră personal?
În Europa Centrală și de Sud-Est, istoria, cultura și literatura secolului XX este deseori în conexiune cu Holocaustul și urmările acestuia. Institutul pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est are de-a face cu acest spațiu geografic, unde Holocaustul aproape complet a anihilat populația evreiească. În consecință, problema dată joacă un rol semnificativ în activitățile diverse ale Institutului. Pe lângă scopurile noastre de cercetare, este de asemenea important pentru noi de a comunica evenimentele și consecințele Holocaustului tineretului. Din acest motiv, noi deseori îi includem activ pe tineri în proiectele noastre prin stimularea lor spre a implementa propriile lor idei și de a le împărtăși cu studenții din alte țări. Cât despre mine, eu am studiat Holocaustul timp de mai mulți ani din diferite perspective și utilizând diferite metode, deseori în colaborare cu experții de seamă din țările în care noi desfășurăm proiectul curent.
Ce reprezintă în sine Proiectul Digital „Cartografierea ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”?
În acest proiect internațional, studenții din Moldova, Ucraina și Belarus fac cunoștință cu viața evreilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău din 1941 până în 1944 prin studierea ghetourilor și utilizarea metodelor inovative. Ei cercetează locațiile ghetourilor prin inspectarea și documentarea străzilor, piețelor și caselor, studiază biografiile și destinele individuale și realizează interviuri cu populația locală, discută cu martorii oculari și descendenții acestora, vizitează instituțiile comunităților evreiești locale și explorează cultura memoriei Holocaustului din orașele lor. Împreună cu multiplele organizații ale societății civile, universitățile și experții din sectorul IT, mai multe workshop-uri de tip hibrid vor avea loc din octombrie până în decembrie 2020. Toți participanții din cele trei țări interacționează între ei în spații digitale, discutând despre cultura memoriei din Ucraina, Belarus și Republica Moldova și prezentând micro-proiectele proprii, în care ei au aplicat metodele digitale pe parcursul mai multor săptămâni.
De ce anume ați ales cazurile ghetourilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău?
Noi avem oportunitatea de a examina și compara fostele ghetouri din cele trei țări. Aceste ghetouri au variat în structura și durata lor. Însă, ceea ce au avut ele în comun era faptul că zeci de mii de oameni au trăit acolo și că există urme vizibile și invizibile, materiale cunoscute și necunoscute. Sunt mai multe lucrări istorice care descriu ghetourile din acele timpuri. Ele includ și opere semnificative. Dar pentru a înțelege istoria este necesar pentru tânăra generație de a căuta mărturii și a formula întrebări de sine stătător. Și aceste întrebări pot fi ușor raportate la toate ghetourile: unde și cum au trăit oamenii în fostele ghetouri? Cum arăta viața lor cotidiană înaintea războiului? De ce oamenii erau persecutați în acele timpuri și cine i-a persecutat? Ce ne reamintește încă de acele timpuri astăzi și în ce mod putem păstra memoria dată? Și ce se petrecea în gândurile oamenilor, care erau poate la fel de tineri, cum sunt participanții noștri acum?
Care sunt scopurile principale ale acestui proiect?
În cadrul proiectului nostru și împreună cu partenerii noștri din Ucraina, Moldova și Belarus, noi ne concentrăm pe patru scopuri principale: în primul rând, noi urmărim păstrarea memoriei vii a Holocaustului și a ghetourilor pentru generațiile tinere și publicul larg. În al doilea rând, dorim să oferim noi căi digitale de acces a subiectelor istorice. În al treilea rând, facilităm schimbul de experiență al tinerilor dincolo de hotarele naționale. Și, în final, dorim să consolidăm conștiința societății civice în calitate de fundament pentru promovarea drepturilor umane și a democrației. Acest ultim scop este în mod particular accentuat, căci el este orientat spre viitor. Proiectul nostru este sprijinit de Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Federale Germane în cadrul programului „Consolidarea Colaborării cu Societatea Civilă din Țările Parteneriatului Estic și Rusia”.
Ați putea să ne spuneți mai mult despre componenta digitală a acestui proiect? A fost ea cumva impusă ca o necesitate de adaptare la condițiile actuale de pandemie COVID-19? Credeți că ea are și părți pozitive și că ar putea fi preluată și în viitor, când va fi depășită pandemia?
Proiectul a fost digital chiar de la început. Din acest punct de vedere, când s-a început pandemia COVID-19, noi eram deja bine pregătiți pentru această situație și nu am avut necesitatea să reorganizăm complet proiectul. Întâlnirile noastre internaționale au acum loc în spațiul virtual. Pe de altă parte, proiectul are multe aspecte din afara mediului online, cum ar fi workshop-urile locale și micro-proiectele în care cei 21 de participanți explorează fostele ghetouri din orașele lor și strâng materialele în grupuri mici. Din această perspectivă, proiectul în general poate fi descris ca unul hibrid. Ceea ce noi deja observăm se datorează componentei digitale, tinerii participanți obținând rapid noi abilități tehnice. Pentru mulți, operarea unei drone sau înregistrarea unui podcast era ceva încă necunoscut până atunci. Acum ei pot să învețe aceste lucruri mai rapid decât de obicei și să iasă din limitele existente.
Ce așteptări aveți în urma realizării proiectului?
După finalizarea proiectului, eu sper să atingem un public mai larg referitor la problemele cercetate. În acest scop, noi pregătim o platformă digitală accesibilă în șase limbi (https://ghettos.digital), care va prezenta toate părțile proiectului, în particular micro-proiectele individuale ale participanților. Planul nostru constă în procesarea metodică a micro-proiectelor de către experții în domeniul Holocaustului în sfera educativă a celor trei țări implicate. Prin împărtășirea experiențelor proprii și a rezultatelor în școlile și instituțiile educaționale, înșiși participanții vor deveni promotori ai proiectului și conținutului acestuia.
Vă mulțumim mult pentru interviu, domnule Markus Winkler!
Interviul a fost realizat de Galina Corman, dr., lect. univ. și Alexandru Bejenaru, asistent univ.
Accesați aici pentru a citi interviul în limba engleză.
[:en]
Mr. Winkler, we, teachers and students from the Faculty of History and Philosophy of the Moldova State University, are very happy to have the possibility this year of collaboration with you and our partners from Ukraine and Belarus in the digital project “Measuring Ghettos: Grodno – Cernăuți – Chișinău”. Even more, because it is the second project that we participate in together, I am talking about the one from the last year, also initiated by you “Forgotten Holocaust in Transnistria?”, in which took part students from Moldova and Ukraine.
- Does the subject of the Holocaust have a special place in the activities of the Institute for German Culture and History of Southeastern Europe at LMU Munich (Germany)? Or maybe it is also special for you?
In Central and Southeastern Europe, history, culture and literature from the 20th century to date are also often linked to the Holocaust and its aftermath. The IKGS deals with this geographical space in which the Holocaust almost entirely annihilated the Jewish population. Therefore the issue plays a significant role in the diverse activities of the institute. In addition to our research aims, it is also important for us to communicate the incidents and the aftermath of the Holocaust to young people. We therefore often involve them closely into our projects by enabling them to implement their own ideas and to exchange ideas with students from other countries. As for me, I’ve studied the Holocaust for several years from different perspectives and using different methods, often in collaboration with knowledgeable experts from countries in which we carry out the current project.
- What is the digital project “Measuring Ghettos: Grodno – Cernăuți – Chișinău” about?
In this international project, Moldovan, Ukrainian and Belarusian studentsget to know the Jewish life of Grodno, Cernăuțiand Chișinău from 1941 to 1944 bysurveying the ghettos and using innovative methods. They record the sites of the ghettos by inspecting and documenting streets, squares and houses, they research biographies and individual fates and interview the local population, they talk to contemporary witnesses and their descendants, visit local Jewish institutions and explore the current Holocaust memorial culture in their cities. Together with multipliers from civil society organisations and universities and experts from the IT sector, several hybrid workshops will be held from October to December 2020. All participants from the three countries network with each other in digital spaces, discussing the culture of remembrance in Ukraine, Belarus and the Republic of Moldova and presenting their own micro-projects in which they have applied digital methods over several weeks.
- Why did you choose the cases of the Grodno, Cernăuți and Chișinău Ghettos?
We have the opportunity to examine and compare former ghettos from three countries. These ghettos varied in structure and duration. What they had in common, however, was that tens of thousands of people were housed there and that there are visible and invisible traces, known and unknown materials. There are many historical writings that describe the ghettos of that time. They include significant works. But tounderstand history it is also important for the young generation to look for traces and ask questions themselves. And you can relate these questions to all ghettos:where and how did people live in the former ghetto? What was their everyday life like before the war?Why were the people persecuted at these times and who persecuted them? What still reminds us of that time today and in what way do we remember it? And what was going on in the minds of people who were perhaps as young then as our participants are now?
- What are the main goals of this project?
With our project and together with our Ukrainian, Moldovan and Belarusian partners, we are focusing on four main goals: first of all, we are keeping the memory of the Holocaust and the ghettos alive for younger generations and a wider public. Secondly, we want to offer new digital access to historical topics. Thirdly, we are enabling the exchange of young people across national borders. And finally, we want to strengthen civil society awareness – as a basis for commitment to human rights and democracy.This goal is particularly to be emphasized as it is directed towards the future. Our project is supported by the Federal Foreign Office in the framework of the programme “Expanding Cooperation with Civil Society in the Eastern Partnership Countries and Russia”.
- Could you tell us more about the digital component of this project? Was it somehow imposed as a necessity for adaptation to the current conditions of the Covid-19pandemic? Do you believe that this digital component has some positive aspects that can be utilized in the future whenthe pandemic is over?
The project was also digital from the start. In this respect, when the Covid-19 pandemic broke out, we were already well prepared for the situation and did not have to completely reorganize the project. Our international exchange now takes place in virtual space.On the other hand, the project also has many offline aspects, e.g. local workshops and the micro-projects in which the 21 participants explorethe former ghettos in their cities and collect materialsin small teams. In this respect, the overall project can also be described as a hybrid project.What we arealready seeing is that thanks to the digital component, the young participants have quickly acquired new technical skills. For many, working with a drone or recording a podcast was rather unknown. Now they can learn it faster than expected and break down inhibitions.
- What results do you expect from this project?
After the project is over, I hope that we can reach a broader public with these issues. For this purpose, we are developing a six-language digital platform (https://ghettos.digital) that presents all parts of the project, in particular the participants’ individual micro-projects. The plan is for these micro-projects to be methodically processed by experts in Holocaust education in the three countries involved. By finally sharing their experiences and results in schools and educational institutions, the participants themselves become multipliers for the project and its content.
Thank you very much for the interview,
Dr. Galina Corman, universitary lecturer; Alexandru Bejenaru, universitary assistant.
[:ru]
Domnule Winkler, noi, profesorii și studenții de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova ne bucurăm mult să avem posibilitatea și anul acesta să colaborăm cu Dvs. și partenerii noștri din Ucraina și Belarus la Proiectul Digital „Cartografierea Ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”. Cu atât mai mult, că acesta este deja al doilea proiect pe care îl realizăm împreună, mă refer la cel din anul trecut, la fel inițiat de Dvs. „Holocaustul uitat în Transnistria?” la care au participat studenți din Moldova și Ucraina.
Tema Holocaustului are cumva un loc aparte în activitatea Institutului pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est pe care-l reprezentați? Sau poate chiar a Dumneavoastră personal?
În Europa Centrală și de Sud-Est, istoria, cultura și literatura secolului XX este deseori în conexiune cu Holocaustul și urmările acestuia. Institutul pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est are de-a face cu acest spațiu geografic, unde Holocaustul aproape complet a anihilat populația evreiească. În consecință, problema dată joacă un rol semnificativ în activitățile diverse ale Institutului. Pe lângă scopurile noastre de cercetare, este de asemenea important pentru noi de a comunica evenimentele și consecințele Holocaustului tineretului. Din acest motiv, noi deseori îi includem activ pe tineri în proiectele noastre prin stimularea lor spre a implementa propriile lor idei și de a le împărtăși cu studenții din alte țări. Cât despre mine, eu am studiat Holocaustul timp de mai mulți ani din diferite perspective și utilizând diferite metode, deseori în colaborare cu experții de seamă din țările în care noi desfășurăm proiectul curent.
Ce reprezintă în sine Proiectul Digital „Cartografierea ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”?
În acest proiect internațional, studenții din Moldova, Ucraina și Belarus fac cunoștință cu viața evreilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău din 1941 până în 1944 prin studierea ghetourilor și utilizarea metodelor inovative. Ei cercetează locațiile ghetourilor prin inspectarea și documentarea străzilor, piețelor și caselor, studiază biografiile și destinele individuale și realizează interviuri cu populația locală, discută cu martorii oculari și descendenții acestora, vizitează instituțiile comunităților evreiești locale și explorează cultura memoriei Holocaustului din orașele lor. Împreună cu multiplele organizații ale societății civile, universitățile și experții din sectorul IT, mai multe workshop-uri de tip hibrid vor avea loc din octombrie până în decembrie 2020. Toți participanții din cele trei țări interacționează între ei în spații digitale, discutând despre cultura memoriei din Ucraina, Belarus și Republica Moldova și prezentând micro-proiectele proprii, în care ei au aplicat metodele digitale pe parcursul mai multor săptămâni.
De ce anume ați ales cazurile ghetourilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău?
Noi avem oportunitatea de a examina și compara fostele ghetouri din cele trei țări. Aceste ghetouri au variat în structura și durata lor. Însă, ceea ce au avut ele în comun era faptul că zeci de mii de oameni au trăit acolo și că există urme vizibile și invizibile, materiale cunoscute și necunoscute. Sunt mai multe lucrări istorice care descriu ghetourile din acele timpuri. Ele includ și opere semnificative. Dar pentru a înțelege istoria este necesar pentru tânăra generație de a căuta mărturii și a formula întrebări de sine stătător. Și aceste întrebări pot fi ușor raportate la toate ghetourile: unde și cum au trăit oamenii în fostele ghetouri? Cum arăta viața lor cotidiană înaintea războiului? De ce oamenii erau persecutați în acele timpuri și cine i-a persecutat? Ce ne reamintește încă de acele timpuri astăzi și în ce mod putem păstra memoria dată? Și ce se petrecea în gândurile oamenilor, care erau poate la fel de tineri, cum sunt participanții noștri acum?
Care sunt scopurile principale ale acestui proiect?
În cadrul proiectului nostru și împreună cu partenerii noștri din Ucraina, Moldova și Belarus, noi ne concentrăm pe patru scopuri principale: în primul rând, noi urmărim păstrarea memoriei vii a Holocaustului și a ghetourilor pentru generațiile tinere și publicul larg. În al doilea rând, dorim să oferim noi căi digitale de acces a subiectelor istorice. În al treilea rând, facilităm schimbul de experiență al tinerilor dincolo de hotarele naționale. Și, în final, dorim să consolidăm conștiința societății civice în calitate de fundament pentru promovarea drepturilor umane și a democrației. Acest ultim scop este în mod particular accentuat, căci el este orientat spre viitor. Proiectul nostru este sprijinit de Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Federale Germane în cadrul programului „Consolidarea Colaborării cu Societatea Civilă din Țările Parteneriatului Estic și Rusia”.
Ați putea să ne spuneți mai mult despre componenta digitală a acestui proiect? A fost ea cumva impusă ca o necesitate de adaptare la condițiile actuale de pandemie COVID-19? Credeți că ea are și părți pozitive și că ar putea fi preluată și în viitor, când va fi depășită pandemia?
Proiectul a fost digital chiar de la început. Din acest punct de vedere, când s-a început pandemia COVID-19, noi eram deja bine pregătiți pentru această situație și nu am avut necesitatea să reorganizăm complet proiectul. Întâlnirile noastre internaționale au acum loc în spațiul virtual. Pe de altă parte, proiectul are multe aspecte din afara mediului online, cum ar fi workshop-urile locale și micro-proiectele în care cei 21 de participanți explorează fostele ghetouri din orașele lor și strâng materialele în grupuri mici. Din această perspectivă, proiectul în general poate fi descris ca unul hibrid. Ceea ce noi deja observăm se datorează componentei digitale, tinerii participanți obținând rapid noi abilități tehnice. Pentru mulți, operarea unei drone sau înregistrarea unui podcast era ceva încă necunoscut până atunci. Acum ei pot să învețe aceste lucruri mai rapid decât de obicei și să iasă din limitele existente.
Ce așteptări aveți în urma realizării proiectului?
După finalizarea proiectului, eu sper să atingem un public mai larg referitor la problemele cercetate. În acest scop, noi pregătim o platformă digitală accesibilă în șase limbi (https://ghettos.digital), care va prezenta toate părțile proiectului, în particular micro-proiectele individuale ale participanților. Planul nostru constă în procesarea metodică a micro-proiectelor de către experții în domeniul Holocaustului în sfera educativă a celor trei țări implicate. Prin împărtășirea experiențelor proprii și a rezultatelor în școlile și instituțiile educaționale, înșiși participanții vor deveni promotori ai proiectului și conținutului acestuia.
Vă mulțumim mult pentru interviu, domnule Markus Winkler!
Interviul a fost realizat de Galina Corman, dr., lect. univ. și Alexandru Bejenaru, asistent univ.
Accesați aici pentru a citi interviul în limba engleză.
[:]
